Ce presupune parteneriat și cooperare cu NATO și de ce neutralitatea Republici Moldovei nu ar trebui să reprezinte un impediment
Cu siguranță ai auzit despre NATO, dar și despre colaborarea Republicii Moldova cu această organizație. Poate cunoști chiar și mai mult de atât. Hai să verificăm! Țara noastră e membră NATO sau parteneră NATO? Dacă te-ai blocat la această întrebare, atunci te invit să citești acest articol pentru ca să înțelegi cum funcționează cu adevărat lucrurile. Dacă ai răspuns cu ușurință la această întrebare, atunci mai am una. Colaborarea cu NATO poate afecta neutralitatea Republicii Moldova? Indiferent de care este răspunsul tău, îți propun să ne oprim mai mult la acest aspect și să-l clarificăm, întrucât fluxul mare de informație care circulă în mediul virtual adesea poate fi fals sau manipulatoriu și-ți poate forma o impresie greșită față de anumite subiecte, în special în cazul celor care tind să fie politizate.
Să începem cu o mică recapitulare: Ce înseamnă, de fapt, NATO și care este scopul organizației?
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord NATO este o alianță politico-militară, înființată prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949. Alianța este o asociere de state libere unite prin hotărârea lor de a-și proteja securitatea, prin garanții reciproce și relații stabile cu alte țări.
Scopul esențial al NATO este de a asigura libertatea și securitatea tuturor membrilor săi prin mijloace politice şi militare, în conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic şi cu principiile Cartei Naţiunilor Unite. Cele trei sarcini fundamentale ale Alianței sunt: apărarea colectivă, gestionarea crizelor și securitatea prin cooperare.
Totodată, NATO cooperează cu state terțe, pentru dezvoltarea capabilităților de apărare și creșterea rezilienței acestora, dar și cu organizații internaționale, în special cu Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Africană în domenii de interes comun. Toate deciziile adoptate la nivelul NATO sunt luate prin consensul celor 30 de state aliate.
Diferența dintre statele membri NATO și statele partenere NATO
Este foarte important să cunoaștem diferențele dintre statelele membre NATO și statele partenere NATO. E de menționat că aici joacă un rol important și statutul de neutralitate.
Statele membre NATO: La momentul actual, NATO este constituită din 30 de state membre din Europa și America de Nord. Cel mai recent membru NATO este Republica Macedoniei de Nord, ca urmare a aderării la Alianță în data de 27 martie 2020.
Țările membre se angajează să-și mențină și să-și dezvolte capacitățile de apărare, individual şi colectiv, creând premize pentru planificarea apărării colective.
Acest lucru este specificat și în Articolul 5 al NATO, care se referă la dreptul la apărare colectivă și stipulează că „Un atac asupra unuia sau a mai mulţi membri NATO va fi considerat ca fiind un atac împotriva tuturor membrilor, aşa cum prevede Carta Naţiunilor Unite”.
De asemenea, fiecare din statele membre se angajează să contribuie la dezvoltarea unor relaţii internaţionale de pace şi prietenie prin promovarea valorilor democratice şi libertăţii individuale a cetăţeanului.
Statele partenere NATO: Pe lângă statele membre, NATO are și un Parteneriat pentru Pace (PfP), care a fost introdus în ianuarie 1994. La momentul actual, din acest parteneriat fac parte 20 de țări, inclusiv Moldova.
Scopul principal al Parteneriatului este de a întări stabilitatea şi securitatea din întreaga Europă. Acest lucru este posibil datorită unui Document Cadru semnat între statele partenere și NATO.
Documentul include sarcini specifice pe care fiecare participant trebuie să și le asume în cooperarea cu NATO. Mai jos vedeți aceste sarcini.
# să faciliteze transparenţa în procesul de planificare a apărării naţionale şi a bugetului;
# să asigure controlul democratic al forţelor de apărare;
# să-şi menţină capacitatea şi disponibilitatea de a contribui la operaţiunile întreprinse sub autoritatea Naţiunilor Unite şi/sau responsabilitatea OSCE;
# să dezvolte relaţii militare cooperante cu NATO, în scopul planificării, instrucţiei şi exerciţiilor comune, pentru a întări capacitatea participanţilor la PfP de a desfăşura misiuni de menţinere a păcii, precum cele de căutare şi salvare, operaţiuni umanitare şi altele asupra cărora se va conveni ulterior;
# să dezvolte, pe termen lung, forţe mai bine pregătite, capabile să opereze alături de cele aparţinând membrilor Alianţei Nord Atlantice.Documentul Cadru mai menţionează că participarea activă la Parteneriatul pentru Pace va juca un rol important în procesul continuu al includerii de noi membri în NATO.
E de menționat că din lista statelor-parteneriate cu NATO fac parte mai multe țări cu statut de neutralitate, precum Suedia, Finlanda, Irlanda, Austria și Elveția.
De ce neutralitatea unui stat nu împiedică cooperarea cu NATO
Să explicăm mai întâi de toate ce înseamnă neutralitatea unui stat: O țară neutră nu se aliază în război cu nici una dintre cele două părți combatante, evitând în schimb să fie atacată de una dintre cele două. O politică de neutralitate se bazează pe neutralism în cazul unui conflict armat care ar putea implica partea în cauză.
Desigur, neutralitatea declarată nu este o garanție în fața amenințărilor externe. De exemplu, în al doilea război mondial, Germania a ocupat toate țările europene care se declaraseră neutre, cu excepția Elveției și a Suediei, unde au intervenit considerente speciale. Totodată, să nu uităm că în secolul XXI mai avem o problemă la nivel global, securitatea cibernetică, iar parteneriatul stabilit cu NATO vine să fortifice nivelul de apărare al țărilor semnatare pe mai multe domenii.
„Deși este pe larg răspândit stereotipul potrivit căruia o țară cu «neutralitate permanentă» nu poate colabora cu alianțe și organizații militare. Cu toate acestea, Republica Moldova înțelege aparent valoarea unei relații bune cu NATO, atât pentru a se apropia de comunitatea euro-atlantică a țărilor aliate, cât și pentru a-și îmbunătăți instituțiile de securitate și apărare, folosind standardele și programele oferite de țările aliate. A fi țară neutră nu presupune izolare și nici pasivitate”, explică Elena Mârzac, directoare executivă la Centrul de Informare și Documentare privind NATO.
Totodată, Elena Mârzac explică și de unde vine această necesitate de a coopera cu o astfel de alianță.
„În condițiile globalizării și a caracterului transnațional al amenințărilor hibride, un stat mic nu poate individual să contracareze amenințările și riscurile în adresa securității. Astfel, Republica Moldova contribuie la operațiunea condusă de NATO în Kosovo întru asigurarea securității regionale și cooperează cu aliații și alte țări partenere în multe alte domenii. În cadrul Parteneriatului pentru Pace şi respectând prevederile Planului Individual de Acţiuni, Moldova îşi aduce contribuţia la efortul internaţional de combatere a terorismului prin intermediul cooperării cu NATO în sfera perfecţionării și eficientizării capabilităţilor antiteroriste şi îmbunătăţirii securităţii frontierei şi a infrastructurii naţionale. Republica Moldova colaborează cu NATO în vederea consolidării mecanismelor de control asupra mărfurilor de dublă destinaţie, a combaterii traficului de persoane şi droguri, spălării de bani, a crimei organizate şi protecţiei împotriva atacurilor cibernetice.”
Cum are loc cooperarea dintre NATO și Moldova
Din cele enunțate mai sus înțelegem că Moldova cooperează cu NATO nu doar pe segmente legate de activitate militară, iar suportul pe care îl primim în baza acestui parteneriat ne ajută să facem față amenințărilor externe și celor interne.
„Există stereotipul precum noi noi nu avem probleme și amenințări în adresa securității naționale și umane, dar acesta este doar o lipsă de informare. Republica Moldova are probleme de soluționat și astfel de parteneriate ne ajută să identificam soluții”, mai spune Elena Mârzac.
Mai jos îți explicăm cum se întâmplă acest lucru, dar mai întâi de toate este important să înțelegem ce fel de amenințări există la adresa Republicii Moldova.
Amenințări externe: militare, terorism, migrație, crima organizată, contrabanda, trafic de ființe umane etc.
Amenințări interne: crime cibernetice, probleme legate de calitatea aerului, a solului, secete (dezastre naturale), incendii, pandemie, etc.
Cea mai bună metodă ca să înțelegem cum funcționează parteneriatul dintre NATO și Republica Moldova este să analizăm exemple concrete de proiecte și acțiuni realizate în cadrul acestui parteneriat. Mai jos îți oferim o listă de proiecte care au fost implementate în cadrul acestui parteneriat de-a lungul timpului.
1. NATO oferă sprijin pentru reforma armatei naționale, astfel încât să fie creată o forță militară modernă și mobilă, care să fie și eficientă sub raportului costului. Aceste lucru se întâmplă prin consultanță oferită de NATO, suport oferit la nivel de elaborare a strategiilor militare și de apărare naționale, pregătirea și instruirea militarilor în diferite instituții NATO, participarea în exerciții comune cu alți militari (noi nu avem buget pentru ca facem astfel de exerciții), etc.
2. NATO oferă sprijin pentru consolidarea integrității Republicii Moldova. Mai exact, vorbim despre acțiuni ce vin să elimine corupția din sectorul securității.
3. NATO oferă sprijin autorităților publice locale. De exemplu, s-a oferit suport pentru distrugerea pesticidelor rămase pe teritoriul țării încă de pe vremea URSS.
4. NATO oferă sprijin pentru pregătirea civilă. Prin intermediul consultanței și a instruirilor suntem pregătiți pentru a face față hazardelor naturale.
Totodată NATO a oferit ajutor umanitar (medicamente, dispozitive medicale, echipe medicale) și în contextul pandemiei de coronavirus.
„În contextul pandemiei COVID-19, Republica Moldova a primit sprijin continuu din partea României și a altor țări aliate și partenere în urma celor două solicitări pe care le-a prezentat prin intermediul Centrului Euro-Atlantic de Coordonare a Răspunsului la Dezastre (EADRCC) al NATO. Solidaritatea în cadrul Alianței a fost incredibil de puternică cu Republica Moldova și Moldova a beneficiat de sprijin prin acordurile NATO de ajutor reciproc, inclusiv centrul euro-atlantic de coordonare a răspunsului la dezastre, precum și de ajutor bilateral, inclusiv din partea României, Statelor Unite, Germaniei și Ungariei”, explică Elena Mârzac.
5. NATO oferă sprijin pentru eliminarea minelor rămase pe teritoriul Republicii Moldova. A oferit suport tehnic și instruire inginerilor militari moldoveni în distrugerea în siguranță a mai bine de 12 200 de mine antipersonal și muniții uzate din dotarea Armatei Naționale și Ministerului Afacerilor Interne.
6. NATO oferă sprijin sectorului de știință din Moldova. Acest lucru se întâmplă prin facilitarea cooperărilor experților locali cu cei internaționali. Totodată, aici aducem drept exemplu și deschiderea unui laborator de securitate cibernetică în incita Univeristății Tehnice a Moldovei, precum și deschiderea unui astfel de centrul în cadrul ministerului apărării.
Tot la acest capitol putem exemplifica deschiderea unui laborator pentru depistarea pesticidelor în vinificație. Acum este posibil ca vinurile moldovenești să fie certificate în acest sens. Astfel demonstrăm că nu avem pesticide în ele, fapt care facilitează exportul vinului atât în țările CSI, cât și în UE.
Un alt punct important este suportul oferit pentru dezvoltarea telemedicinei (asistență medicală la distanță). Importanța acestui segment s-a dovedit a fi majoră în special în contextul pandemiei.
7. NATO oferă sprijin pentru dezvoltarea capacităților de apărare împotriva armelor biologice, cum ar fi Anthrax, prin crearea unui laborator mobil și instruirea experților pentru a spori capacitatea de supraveghere, detectarea timpurie și reacția rapidă. Odată pregătiți, acești experți, inclusiv tinerii oameni de știință, vor putea să efectueze eșantionări și cartografiere statistice, ceea ce va conduce la remedierea unei zone pilot contaminate.
8. NATO oferă sprijin societății civile și mass-mediei. De exemplu, a fost creat și activează Centrul de informare NATO. Un alt exemplu sunt trainingurile și vizitele de studii organizate pentru jurnaliști.
În total, sunt peste 60 de astfel de proiecte sprijinite de NATO în Republica Moldova. Dacă vrei să afli mai multe detalii despre acestea, sugerăm să accesezi acest link.
De ce NATO oferă acest sprijin? Ce are de câștigat?
Cu siguranță îți pui această întrebare. Este firesc. Mai jos îți explicăm de ce NATO investește în astfel de proiecte și care este interesul său de a avea o cooperare bună cu Republica Moldova.
„Provocările la nivel internațional nu pot fi rezolvate individual și nici chiar de cele mai puternice state nu pot face față singure în fața unor probleme globale cum ar fi terorismului sau problemele ecologie. Aceste probleme nu au frontiere. Ele nu se opresc nici la frontiera de est a NATO, nici la frontiera de vest a organizației. Pentru aceasta, NATO are nevoie de vecini puternici. Amenințările sunt la nivel global și necesită un răspuns global”, explică Elena Mârzac.
Explicăm pe exemplu țării noastre: Republica Moldova se învecinează cu România, care este stat-membru NATO, respectiv este în interesul NATO ca să construiască parteneriat cu Moldova, întrucât să fie rezolvate problemele interne care ar putea depăși frontierele țării noastre și ar ajunge într-o țară membră NATO.
Exemplu 1: Pesticidele de trec prin ape subterane, nu se opresc doar în apele noastre naționale și asta ar putea afecta și cetățenii țărilor membre NATO.
Exemplu 2: Un alt exemplu este securitatea cibernetică. Hackerii nu sunt poziționați neapărat în cadrul alianței, de multe ori ei se află în state terțe, cum ar fi Moldova.
Exemplu 3: Pandemia. Mulți moldoveni circulă peste hotare (fie că călătoresc, fie că lucrează sau chiar locuiesc acolo). Dacă o țară membră-NATO va rezolva problema cu pandemia, ea nu poate rămâne mereu izolată, astfel prin această circulație permanentă pandemia continuă să fie răspândită, respectiv e important să colaborăm și să ne ajutăm reciproc pentru a stopa pandemia.
„Acest parteneriat pentru Moldova este o relație win-win, de pe urma cărora atât alianța, cât și țara noastră are de beneficiat. Moldova beneficiază de suport în domeniul securității și nu doar, iar NATO se asigură că problemele care pot apărea pe teritoriul nostru și au potențial de extindere sunt rezolvate înainte de expansiune. Parteneriatele NATO au scopul de a spori stabilitatea pe arena națională. Astfel s-ar putea preveni mai multe riscuri, iar în caz de escaladare de conflicte, urmează să fie o cooperare reciprocă”, Spune Elena Mârzac.
De ce există frica față de NATO în Moldova
Nu este un secret că în Moldova NATO este privită nu de toată lumea cu ochi buni. Elena Mârzac ne-a explicat de unde vine această frică.
„Frica vine de la necunoaștere, de la dezinformare și propagandă activă din partea Federației Ruse, precum că NATO aduce doar război și sânge. Din explicarea insuficienta din partea instituțiilor guvernamentale despre beneficiile acestui parteneriat. De aceste proiecte beneficiază toți cetățenii (nu doar militarii), indirect, toate aceste proiecte au scopul de îmbunătăți securitate umană. Încă mai există stereotipuri sovietice despre NATO. Astfel, suntem martorii unei campanii vaste de dezinformare despre NATO. În spațiul mediatic apar o mulțime de știri false. Se duce un războii informațional împotriva NATO. De multe ori NATO a fost utilizată în scopuri politice pe post de sperietoare pentru a atrage un anumit electorat.”
Pentru ca această frică să fie diminuată este necesar ca instituțiile guvernamentale se fie mai deschise și să povestească într-un limbaj simplu despre beneficiile pe care le au cetățenii în urma acestui parteneriat.
Neutralitate și cooperare în secolul XXI: Statele neutre și NATO
Iar acum ne întoarcem la neutralitate. Vom vorbi despre alte țări care au statut de neutralitate și care, la fel precum Moldova, sunt partenere NATO.
Așadar, din numărul celor 20 de țări partenere cu NATO, în afară de Republica Moldova, mai sunt încă 5 țări care au statut de neutralitate: Austria, Elveția, Finlanda, Irlanda, Suedia.
Austria a semnat un document prin care se identifică stat neutru în anul 1955, atunci când trupele sovietice s-au retras din țară. Totuși, Austria este în parteneriat cu NATO, având în spatele acestei decizii mai multe motive, iar una dintre principalele este dorința de a-și consolida armata internă, NATO oferindu-le sprijinul necesar în acest sens.Iar acum ne întoarcem la neutralitate. Vom vorbi despre alte țări care au statut de neutralitate și care, la fel precum Moldova, sunt partenere NATO.
Așadar, din numărul celor 20 de țări partenere cu NATO, în afară de Republica Moldova, mai sunt încă 5 țări care au statut de neutralitate: Austria, Elveția, Finlanda, Irlanda, Suedia.
Austria a semnat un document prin care se identifică stat neutru în anul 1955, atunci când trupele sovietice s-au retras din țară. Totuși, Austria este în parteneriat cu NATO, având în spatele acestei decizii mai multe motive, iar una dintre principalele este dorința de a-și consolida armata internă, NATO oferindu-le sprijinul necesar în acest sens.
Neutralitatea Elveției datează încă din anul 1815, când au fost semnate tratatele de pace de la Viena și Paris care au pus capăt războaielor napoleoniene. De atunci, Elveția nu s-a mai implicat în războaie sângeroase la nivel european și mondial. Chiar dacă este cunoscută pentru o neutralitate durabilă în timp, Elveția este parteneră NATO. De ce? Răspunsul stă în noile realități stabilite după sfârșitul Războiului Rece și în amenințările caracteristice acestei perioade. Natura neconvențională și transfrontalieră a acestor amenințări a necesitat o abordare diferită față de metodele tradiționale utilizate în domeniile apărării și securității. Era foarte important ca măsurile luate împotriva acestor amenințări, riscuri și vulnerabilități să aibă caracter colectiv și să fie luate prin consens.
În 1999 elvețienii au decis să participe pentru prima dată la o operațiune NATO de menținere a păcii și așa s-au alăturat misiunii KFOR din Kosovo.
*De menționat că Republica Moldova tot participă la această misiune de pacificare, acest lucru fiind condiționat de statutul de membru a Republicii Moldova în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU).
Neutralitatea Finlandei a fost asumată prin semnarea Tratatului de prietenie sovieto-finlandez în 1948, conform căruia guvernul sovietic a recunoscut dorința finlandeză de a rămâne în afara conflictelor de interese ale marilor puteri, cu alte cuvinte – neutralitatea statului finlandez.
Cu toate acestea, după sfârșitul Războiului Rece, finlandezii au ales să coopereze cu Alianța Nord-Atlantică în 1994, anul în care a fost lansat Programul Parteneriat pentru Pace. De atunci și până în prezent, bazându-se pe sprijinul național și pe un consens politic foarte solid, Finlanda a reușit să construiască un curs extrem de productiv al relației sale cu NATO.
Și trupele finlandeze, în 1999, s-au alăturat misiunii NATO de menținere a păcii în Kosovo, KFOR.
La fel ca în alte cazuri, decizia Irlandei de a nu adera la Alianța Nord-Atlantică datează din epoca Războiului Rece. În acest caz, însă, decizia de a rămâne neutră nu a fost determinată de necesitatea promovării unei politici echilibrate în ceea ce privește cele două superputeri, ci a fost influențată de conflictul de interese pe care această țară l-a avut cu Marea Britanie în ceea ce privește problema Irlandei de Nord.
Importanța acestui conflict a scăzut în timp, mai ales după semnarea acordului din 1988 privind statutul Irlandei de Nord. Cu toate acestea, tradiția neutralității este încă alimentată de anumite sentimente care se opun ideii aderării Irlandei la NATO și sunt oarecum ostile chiar și față de o cooperare militară cu UE. În ciuda acestor circumstanțe, Irlanda nu a fost împiedicată să participe activ, ca partener, la o serie de activități, operațiuni și misiuni ale NATO. Astfel, Irlanda cooperează activ cu NATO în domeniul reformei sectorului de apărare și securitate, în cadrul procesului de planificare și revizuire a PfP la care Irlanda s-a alăturat în 2001.
Neutralitatea Suediei datează de la sfârșitul erei războaielor napoleoniene și, prin urmare, este una dintre politicile externe cu cea mai lungă tradiție de neutralitate din Europa. Politica neutră a Suediei a protejat-o de războaiele secolului al XIX-lea și, în special, de luptele din primul și al doilea război mondial. În timpul Războiului Rece, politica oficială de neutralitate a continuat. După sfârșitul Războiului Rece și prăbușirea URSS, Suedia a renunțat la principiul neutralității sale de politică externă, înlocuindu-l cu cel al nealinierii (politică de neutralitate față de cele două blocuri antagoniste: occidental și comunist, practicată în timpul Războiului Rece).
Suedia a ales să coopereze cu NATO, ținând cont de faptul că obiectivele ambelor părți erau în mare parte identice, dar și de faptul că Suedia împărtășește aceleași valori cu statele membre NATO, cu multe dintre care formează o comunitate autentică în UE. Alături de Finlanda, Suedia este considerată pe bună dreptate cel mai activ partener al NATO în zona euro-atlantică.
E de menționat că, în comparație cu statele enunțate mai sus, neutralitatea declarată a Republicii Moldova este un caz aparte, întrucât pe teritoriul țării noastre sunt instalate trupe străine: e vorba de forțele rusești, armata a 14-a rusă, din Transnistria. Prezența acesteia pe teritoriul Moldovei înlătura orice semnificație practică a termenului de „neutralitate”.
De ce neutralitatea Republicii Moldova nu trebuie să încurce în cooperarea cu NATO
Elena Mârzac spune că există un stereotip precum că o țară cu neutralitate nu ar putea să colaboreze cu organizații: „A fi neutru nu înseamnă a fi izolat. Un stat mic ca Moldova nu poate individual să-și rezolve amenințările.”
Totodată, Elena Mârzac mai reamintește că acest parteneriat nu vine nici cu o amenințare asupra neutralității Repubilicii Moldova, întrucât NATO de fiecare dată evidențiază că respectă integritatea, suveranitatea și neutralitatea Republicii Moldova.
„Relaţia dintre Republica Moldova şi NATO s-a bazat şi continuă să se bazeze pe respectarea deplină, de către Alianţă, a neutralităţii constituţionale a Republicii Moldova. Ca atare, limitele şi consistenţa activităţilor de cooperare sunt determinate exclusiv de disponibilitatea autorităţilor de la Chişinău de a se angaja în astfel de activități.”