NATO – de la A la Z | Parteneriatul strategic NATO-Uniunea Europeană
Atât Alianța Nord-Atlantică (NATO), cât și Uniunea Europeană (UE), sunt organizații internaționale interesate de asigurarea stabilității și securității în plan internațional, contribuind activ la aceast lucru prin instrumentele de care dispun. UE este un partener special și esențial pentru NATO. Din cele 31 de state membre ale NATO (Suedia este în proces de aderare), 22 sunt și state membre ale Uniunii Europene. Ambele organizații – NATO și UE – au interese strategice comune și se confruntă cu amenințări și provocări similare.
Politica Uniunii Europene în domeniul securității
Uniunea Europeană a fost creată la 7 februarie 1992 prin Tratatul de la Maastricht. Din 1995 această organizație internațională guvernamentală s-a extins cu 13 state, actualmente incluzând 27 de state membre. Politica de Securitate și Apărare comună, instituită prin Tratatul de la Lisabona intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, reglementează cooperarea și coordonarea acțiunilor în domeniul apărării între statele aliate, contribuie la gestiunea crizelor și permite UE să desfășoare misiuni și operațiuni atât civile, cât și militare în străinătate.
UE a adoptat strategii, inițiative și declarații menite să contribuie substanțial la sporirea eficacității politicii externe și a politicii de securitate și apărare. Consolidarea rezilienței, abordarea integrală a conflictelor și crizelor, autonomia strategică, consolidarea capacităților partenerilor, protejarea UE și a cetățenilor din statele membre, dar și a celor din state terțe, reprezintă prioritățile strategice ale |UE în domeniul securității și apărării.
Unul din documentele adoptate de Uniunea Europeană în anul 2022 este „Busola strategică”, inițiativă prin intermediul căreia statele membre ale Uniunii prezintă clarificări și orientări cu privire la politica de securitate și apărare comună și urmărește stabilirea unei interpretări comune a pericolelor și provocărilor pe care le întâmpină Europa pe termen scurt și mediu. Politica de securitate și apărare comună se bazează pe patru piloni: securitate, parteneriate, investiții și acțiune. O Uniune Europeană puternică și capabilă în materie de securitate și apărare este complementară NATO care constituie baza apărării colective a statelor euroatlantice.
Cadrul de cooperare NATO – Uniunea Europeană
Războiul neprovocat și lipsit de sens declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei a pus în discuție problema mai bunei cooperări și precizări a sferelor de activitate și de responsabilitate între NATO și UE, deși 22 de state fac parte, concomitent, din ambele organizații. Precizarea sferelor de activitate pentru a evita suprapunerile și a spori eficiența se dovedește a fi importantă pentru ambele organizații de cooperare multilaterală.
Din anul 2002, când a fost adoptată Declarația Uniunea Europeană – NATO privind Politica Europeană de Securitate și Apărare comună, s-a consolidat parteneriatul și cooperarea între cele două instituții în gestiunea crizelor. Exprimate prin pachetul „Berlin Plus” adoptat în anul 2023, părțile au convenit că forțele și activele euroatlantice pot fi folosite în operațiuni sub auspiciile UE. Acordurile „Berlin Plus” prevăd exerciții comune în soluționarea crizelor prin transferul de responsabilitate de la NATO către UE și schimbul de informație axat pe norme de securitate reciprocă.
Conceptul Strategic al NATO, adoptat la summit-ul de la Lisabona în anul 2010, a recunoscut UE ca partener esențial al NATO pentru asigurarea securității euro-atlantice. În paralel, în Strategia Globală de Politică Externă și de Securitate a Uniunii Europene, adoptată în iunie 2016 de Consiliul European, NATO figurează proeminent, fiind recunoscut rolul său de partener privilegiat și evidențiată determinarea Uniunii de a continua aprofundarea relațiilor cu Alianța.
Prin Declarația din 28 iunie 2016, Consiliul European a solicitat o mai mare consolidare a relației dintre UE și NATO prin colaborare în baza obiectivelor și valorilor pe care le împărtășesc, cu respectarea autonomiei decizionale și a procedurilor ambelor organizații. Declarațiile comune UE-NATO din anul 2016 și din 2018 au trasat domenii strategice de cooperare, precum: amenințările hibride; securitatea cibernetică; industria și cercetarea; exerciții coordonate; capabilități de apărare; mobilitatea militară; combaterea terorismului.
În condițiile invaziei Federației Ruse în Ucraina, UE și NATO au condamnat agresiunea și au intensificat activitățile de cooperare. În Declarația comună din 10 ianuarie 2023, NATO și UE au reiterat sprijinul pentru Ucraina și, totodată, au prezentat o opțiune împărtășită a activităților pe care le vor desfășura împotriva pericolelor la adresa securității. Domeniile de cooperare includ convergența geostrategică, reziliența și protecția infrastructurii critice, tehnologiile emergente, schimbările climatice, acțiunile străine de manipulare a informațiilor.
Concluzii
Așadar, NATO și UE au stabilit un parteneriat strategic bazat pe valori comune și hotărârea de a face față împreună provocărilor la adresa păcii și securității. Asigurarea securității și stabilității europene și euro-atlantice prin apărarea colectivă solicită o cooperare mult mai strânsă și mai incluzivă între NATO și UE prin instrumentele de care dispun. Autonomia decizională este importantă pentru fiecare organizație, acordurile tehnice și aranjamentele aprobate de fiecare în parte se dovedesc a fi utile și aplicabile de ambele instituții. Cooperarea între NATO și UE se aprofundează și se extinde, mai ales după declanșarea agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei. Esențial este ca părțile să se completeze reciproc în condițiile partajării sferelor de acțiune.
Autor: Victor Juc