Găsiți aici harta interactivă cu membrii și partenerii NATO.

Scopuri şi obiective
Parteneriatul pentru Pace (PfP) este o iniţiativă majoră introdusă de NATO la Întâlnirea la Nivel Înalt a Consiliului Nord-Atlantic, desfăşurată la Bruxelles în ianuarie 1994. Scopul Parteneriatului este acela de a întări stabilitatea şi securitatea din întreaga Europă. Invitaţia la Parteneriatul pentru Pace a fost adresată tuturor statelor participante la Consiliul de Cooperare Nord Atlantic (NACC), precum şi altor state prezente la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), care sunt capabile şi îşi doresc să participe la acest program.

Cele 20 de ţări participante în prezent la PfP formează un grup divers din punct de vedere geografic, care include state din Europa de Vest, foste republici sovietice din Caucaz, Asia Centrală şi din alte regiuni, precum şi ţări care aspiră la obţinerea statutului de membru al Alianţei:

Azerbaijan (4.05.1994) Belarus (11.01.1995) Georgia (23.03.1994) Kazahstan (27.05.1994) Kirghistan(1.06.1994) Moldova (16.03.1994) Rusia (22.06.1994) Tadjikistan (20.02.2002) Turkmenistan (10.05.1994) Ucraina (8.02.1994)

Bosnia (14.12. 2006) Serbia (14.12.2006) Membrii UE: Austria(10.02.1995) Finlanda (1.12.1999) Malta (26.04.1995- 27.10.1996; 3.04. 2008) Suedia (9.05.1994) Alte țări: Elveţia (11.12.1996)

 

Toţi membrii PfP sunt totodată membri în Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC), care asigură cadrul general al cooperării dintre NATO şi ţările Partenere. Cu toate acestea, Parteneriatul pentru Pace îşi păstrează propria identitate separată în cadrul oferit de către EAPC şi îşi menţine propriile elemente şi proceduri de bază. Acesta este fondat pe o relaţie bilaterală între NATO şi fiecare din ţările PfP.

Documentul Cadru include sarcini specifice pe care fiecare participant trebuie să şi le asume în cooperarea cu NATO în vederea îndeplinirii obiectivelor întregului program. Acestea sunt următoarele:

• să faciliteze transparenţa în procesul de planificare a apărării naţionale şi a bugetului;
• să asigure controlul democratic al forţelor de apărare;
•  să-şi menţină capacitatea şi disponibilitatea de a contribui la operaţiunile întreprinse sub autoritatea Naţiunilor Unite şi/sau responsabilitatea OSCE;
• să dezvolte relaţii militare cooperante cu NATO, în scopul planificării, instrucţiei şi exerciţiilor comune, pentru a întări capacitatea participanţilor la PfP de a desfăşura misiuni de menţinere a păcii, precum cele de căutare şi salvare, operaţiuni umanitare şi altele asupra cărora se va conveni ulterior;
• să dezvolte, pe termen lung, forţe mai bine pregătite, capabile să opereze alături de cele aparţinând membrilor Alianţei Nord Atlantice.Documentul Cadru mai menţionează că participarea activă la Parteneriatul pentru Pace va juca un rol important în procesul continuu al includerii de noi membri în NATO.

Domenii de cooperare
Cooperarea îmbunătăţită a PfP acoperă un spectru larg de posibilităţi, atât în domeniul militar, cât şi în aria militară mai largă legată de apărare, nefiind însă limitată la domeniul militar.

Domeniile de cooperare sunt:

1. chestiuni legate de apărarea antiaeriană;
2. controlul/gestionarea spaţiului aerian;
3. consultaţii, comandă şi control, incluzând sistemele informaţionale şi de comunicaţii, sistemele de navigaţie şi identificare, aspecte de interoperabilitate, proceduri şi terminologie;
4. planificări pentru operaţiuni civile de urgenţă;
5. managementul crizelor;
6. controlul democratic al forţelor şi structurilor de apărare;
7.  planificarea, stabilirea bugetelor şi gestionarea resurselor de apărare;
8. planificarea, organizarea şi gestionarea programelor de achiziţii pentru apărarea naţională şi cooperarea internaţională în domeniul armamentelor;
9. politica şi strategia de apărare;
10.  planificarea, organizarea şi gestionarea programelor naţionale de cercetare şi tehnologie pentru apărare;
11.  geografie militară;
12.  acţiunea umanitară globală de luptă împotriva minelor;
13.  instruirea lingvistică;
14.  logistica de consum;
15.  servicii medicale;
16.  suport meteorologic pentru forţele NATO/Partenere;
17.  infrastructura militară;
18.  apărarea şi protecţia NBC;
19.  aspecte conceptuale, operaţionale şi de planificare ale menţinerii păcii;
20.  arme de calibru mic şi uşoare;
21.  aspecte operaţionale, materiale şi administrative ale standardizării;
22.  exerciţii militare şi activităţi de instrucţie colaterale;
23. instrucţie, formare şi doctrină militară.

Comitetul director politico-militar al Parteneriatului pentru pace (PMSC/PfP)
Comitetul director politico-militar al Parteneriatului pentru pace este organismul fundamental de lucru responsabil cu problemele PfP. Acesta se întruneşte în configuraţii diferite, fie numai cu Aliaţii, fie cu Aliaţii şi cu Partenerii. Principala responsabilitate a PMSC include acordarea de consiliere Consiliului Nord-Atlantic referitor la problemele PfP.

Celula de coordonare a Parteneriatului (PCC)
Plasat sub autoritatea Consiliului Nord-Atlantic aceasta îşi execută activităţile sub directa autoritate a celor doi comandanţi strategici ai NATO. Sarcina PCC este aceea de a coordona activităţile militare reunite din cadrul PfP şi de a realiza planificarea militară necesară.

Alte informații despre NATO puteți găsi în prezentările elaborate de echipa CID NATO și în librăria electronică a Alianței.

SURSA: Traducere si adaptare de pe site-ul oficial al NATO