Neutralitate și cooperare în secolul XXI: Statele neutre și NATO

În Europa există un număr de state care, din variate considerații și motive, au ales, la diferite etape ale evoluției lor istorice, să urmeze o politică de neutralitate pe arena internațională. Aceste țări sunt Irlanda, Elveția, Suedia, Finlada și Austria, dar lor li se pot alătura și state precum Serbia și R. Moldova, deosebirea dintre primele cinci și ultimile două fiind dată de tradiția și circumstanțele istorice în care țările respective au ales să urmeze o politică de neutralitate pe arena internațională. Deși condițiile istorice și raționamentul care au determinat decizia acestor țări au variat de la caz la caz, totuși țelul urmărit de politica de neutralitate a fost același indiferent de împrejurări. Statele care au ales să urmeze o politică de neutralitate au considerat că aceasta este cea mai bună cale de a-și asigura securitatea în raport cu ceilalți actori pe arena internațională.

În acest text se bazează, în special, pe exemplele de succes ale Irlandei, Elveției, Suediei, Finladei și Austriei, exemple ce poate fi urmate și de către R. Moldova. În pofida unei tradiții bine-înrădăcinate a neutralității, aceste țări nealiniate au ales să coopereze anume cu NATO pentru a contribui la pacea și securitatea din regiunea euro-atlantică și care au fost beneficiile de care aceste țări s-au bucurat de pe urma colaborării cu Alianța Nord-Atlantică. Pe baza exemplelor concrete oferite de aceste state putem formula următoarele cosiderații în legătură cu evoluția, locul și rolul conceptului de neutralitate în secolul XXI.

Realitățile lumii de astăzi sînt foarte diferite chiar și de cele de acum douăzeci de ani. Aspectele ce țin de securitate, în contextul realităților contemporane, au evoluat și ele extrem de mult. Amenințările la adresa securității, riscurile și vulnerabilitățile cu care se confruntă astăzi statele din regiunea euro-atlantică sunt mai numeroase, mai diverse, mult mai greu de identificat, de definit și de contracarat decît în trecut. Terorismul, traficul cu droguri, persoane, arme și tehnologii cu destinație dublă, proliferarea armelor de distrugere în masă, extremismul militant, dezastrele naturale, etc., sunt numai cîteva dintr-o listă foarte lungă amenințări dominante în secolul XXI. O trăsătură comună fundamentală a tuturor acestor fenomene ține de caracterul transfrontalier și internaționalizat al acestora. Avînd în vedere acest aspect, devine cît se poate de clar faptul că aceste amenințări nu pot fi îngrădite și îndepărtate decît ptrintr-un efort comun la nivel internațional, fapt ce solicită depășirea unor paradigme de gîndire izolaționistă ce au dominat multă vreme în trecut. NATO oferă cadrul internațional perfect pentru ca această conlucrare să poată să se poată desfășura la un nivel profesionist și foarte înalt și de aceea statele neutre din Europa au ales să coopereze cu Alianța Nord-Atlantică pentru a putea face acestor amenințări în secolul XXI.

Cooperarea dintre NATO și statele neutre din Europa a fost facilitată foarte mult de o serie de circumstanțe cruciale pentru buna-desfășurare a parcursului acestor relații, iar aici ne referim, bine-înțeles, la comunitatea de valori pe care statele aliate și partenere o constituie în regiunea euro-atlantică. Deși nu sunt membre NATO, statele neutre din regiunea euro-atlantică pe care le-am adus mai devreme ca exemplu, formează totuși împreună cu țările aliate o comunitate bazată pe valori. În aceste țări, ca și în statele membre NATO, există o puternică tradiție democratică a statului de drept, o tradiție în domeniul respectării drepturilor omului și a libertăților individuale, ele sunt economii de piață puternic dezvoltate și, cu excepția Elveției, aceste țări neutre sunt membri ai UE. Este evident faptul că atașamentul față de aceleași valori prin prisma cărora sunt privite și chestiunile ce țin de cooperarea și securitatea internațională, au apropiat foarte mult aceste cinci țări de Alianța Nord-Atlantică și stau și în continuare la baza cooperării lor cu NATO.

În sfîrșit, dincolo de beneficiile de care statele NATO și cele neutre, partenere, se bucură de pe urma acestei cooperări, și care sunt rezultatele concrete ale conlucrării lor în domeniul securității, aceste țări neutre culeg și alte roade în urma muncii pe care o depun în comun cu NATO. Aici ne referim la numeroasele beneficii practice pe care sectoarele de apărare și securitate ale țărilor respective și le însușesc de pe urma acestei relații. La ora actuală NATO constituie cea mai puternică alianță politico-militară din istorie, iar standardele acestei organizații sunt astăzi de neegalat. Este evident faptul că forțele armate ale acestor țări neutre beneficiază enorm de pe urma pregătirii și activării conform acestor standarde, fie la nivel tehonologic, de instruire, organizațional, sau de control și de comandă. Totodată participarea în operațiuni alături de forțele NATO, oferă forțelor armate ale acestor țări o experiență de neegalat care ar putea fi mai apoi utilizată, în caz de necesitate, pentru în vederea protejării intereselor lor naționale.

În cele din urmă, dar nu în ultimul rînd, constatăm faptul că însăși conceptul de neutralitate a evoluat extrem de mult în ultimii douăzeci de ani. Deși ideea centrală, de nealiniere, a acestui concept a rămas aceeași, nu putem observa totuși faptul că pînă și statele nealiniate cu cele mai puternic înrădăcinate tradiții în domeniul securității, conștientizînd natura, numărul și diversitatea amenințărilor din prezent, au început să-și asume responsabilități sporite pe arena internațională. Evident, această evoluție conceptuală a neutralității vine să răspundă provocărilor la adresa unei lumi din ce în ce mai globalizate în care pînă și concepte clasice precum cel al securității capătă forme și manifestări noi, iar caracterul acestui cocept devine, inevitabil unul internaționalizat și interdependent. O astfel de lume necesită din ce în ce mai mulți furnizori de securitate, iar neutralitatea nu mai poate servi ca scuză în vederea eschivării de la responsabilitățile aferente particiării unui stat la viața internațională.

Echipa CID NATO