#5 Dialog cu experți: Comunicarea pandemică – reguli și devieri

CID NATO este la a 5-a serie a dialogurilor cu experții din diferite domenii împreună cu care analizăm cum pandemia influențează diferite verticale ale securității naționale. Astăzi discutăm despre comunicarea pandemică și de ce comunicarea strategică eficientă ar putea contracara riscurile existente.Experții invitați sunt:
– Elena Mârzac, Directoare Executivă a CID NATO
– Aurelia Peru, doctor habilitat în științe politice, ex-consilier prezidențial
– Dionis Cenușă, Expert Asociat, Expert-Grup, cercetător și doctorand la Universitatea din Giessen
Pandemia a creat provocări în aspectele economice, politice, sociale și de sănătate, dar și a devenit un motiv de îngrijorare pentru specialiștii în comunicare. Unele dintre aceste provocări sunt legate direct sau indirect de comunicare și informare, deoarece furnizarea informațiilor corecte, la momentul potrivit și publicului potrivit, poate rezolva sau reduce unele provocări. Pentru a dobândi credibilitate, guvernele trebuie să comunice și să ofere explicații pe timp de criză (și nu doar).

Instituţiile naționale ale Republica Moldova, inclusiv cele implicate în managementul crizei, se confruntă cu provocări de nivel strategic în domeniul gestionării eforturilor de comunicare:
– Prezentarea informațiilor false, amplificate de rețelele sociale, promovează un set de narațiuni care erodează capacitățile de a face față pandemiei.
– Lipsa stratcom-ului guvernamental eficient. În urma crizelor politice din 2019, instituțiile încă se adaptează noilor realități, iar pandemia demonstrează cât de greu acestea fac față situației.
– Prezența elementelor războiului informațional caracterizat prin activitatea sporită a „agenților de influență” (ONG-uri, mass-media, forțe politice, biserică etc).
– Lipsa culturii de comunicare interinstituțională și a coeziunii mesajului transmis de comunicatori credibili slăbește încrederea cetățenilor în instituțiile publice.
– Lipsa unei decizii comune privind planul de acțiune și coordonarea insuficientă au născut lipsa transparenței decizionale.
– Lipsa capacităților instituționale în rândul organizațiilor mass-media naționale.
– Presa și autoritățile s-au pomenit pe baricade diferite. Presa are accesul limitat la informații.
– Lipsa comunicării științifice din partea mediului academic și medical.
– Criza de comunicare a generat mai multe crize adiacente – paralel cu criza de sănătate se conturează și una politică. Se încearcă capitalizarea politică și controlul informației. Comunicarea a fost alterată de dorința de a comunica în stil electoral.
– Lipsa abordării cognitive, afective și comportamentale in comunicarea cu publicul. Cetățenii nu au simțit o comunicare afectivă și a lipsit mesajul de solidarizare din partea decidenților.
– Lipsa unui comunicator al Comisiei pentru situaţii excepţionale și absența unor opinii oficiale ale experților din domeniul sănătății.
– Ca urmare a deficiențelor în comunicare, populația poate să perceapă în mod greșit situația creată, și să nu aibă încredere în soluțiile de gestionare a crizei oferite de autorități.

Recomandări și bune practici pentru:
Instituțiile guvernamentale:
– Să fie instituit un Centru de Comunicare Strategică cu ramuri în instituțiile de resort.
– Să furnizeze informații corecte și complete, pe un ton temperat și profesionist, care să nu creeze panică și o stare de nesiguranță pentru public.
– Să adopte un mod de gândire și mentalitate comună cu privire la comunicarea strategică, care trebuie să fie prezentă la toate autorităţile publice, dar şi la nivelul tuturor politicilor şi strategiilor naţionale.
– Să conștientizeze necesitatea de educare a publicului la toate nivelurile: strategic, operațional, tactic.
– Să dezvolte relația cu presa. Relaţia de „alianţă” cu jurnaliștii trebuie construită de fiecare instituţie, atât de conducerea instituţiei, cât şi de responsabilul de relaţiile cu presa. Această relaţia poate fi întreţinută prin furnizarea continuă de statistici şi informaţii corecte.
– Să instituie şi să consolideze parteneriatele între instituţiile de stat şi societatea civilă, inclusiv cu organizaţiile non-guvernamentale și mass-media.
– Să fie depolitizate acțiunile Consiliul Audiovizualului.

Societatea civilă:
– Să devină o platformă care să se axeze pe prevenire, și nu doar pe reacție la cele întâmplate.
– Să dezvolte capacități de comunicare independente.
– Să acționeze ca un pod de coeziune socială.
– Să se implice mai activ în sensibilizarea opiniei publice.

Mass-media:
– Să respecte Codul deontologic al jurnalistului.
– Să se implice mai incisiv în transparentizarea acțiunilor luate de autorități.
– Să ofere informație imparțială.
– Să educe auditoriul despre subiectele de pe ordinea zilei.

Mediul academic:
– Să insiste asupra alocării fondurilor de cercetare în domeniul comunicării.
– Să-și consolideze contribuția la educarea viitorilor comunicatori.

Partenerii de dezvoltare (NATO, UE, SUA, România și alții):
– Introducerea unui caracter unificat de comunicare.
– Adaptarea informației comunicate la specificul Republicii Moldova.
– Structurarea și detalierea informațiilor pe platformele de comunicare oficiale.

Centrul de Informare şi Documentare privind NATO din Republica Moldova (CID NATO) este o instituţie neguvernamentală, care îşi propune să promoveze în beneficiul public valorile şi principiile euro-atlantice, să sprijine cooperarea dintre Moldova şi Alianţa Nord Atlantică, să implementeze obiectivele şi activităţile stabilite în cadrul instrumentelor de cooperare Moldova – NATO, precum şi să informeze opinia publică în legătură cu aceste aspecte.

Pentru alte dialoguri cu experții din domeniu care vor fi organizate în următoarele săptămâni urmăriți pagina noastră de Facebook și Youtube.