Beneficiile cooperării RM cu NATO. Parteneriatul pentru Pace

Autor: Patricia Zghibarţa

Ab initio

La 16 martie, 1994, Republica Moldova a devenit a doua țară din lume, după Ucraina, care semnează documentul-cadru al programului Partneriatul pentru Pace (PpP). Creat  în scopul dezvoltării unui mecanism individual de cooperare între Alianța Nord-Atlantică și fiecare stat partener, PpP cuprinde astăzi toate domeniile ce țin de competența Alianței. De la educație și cooperare în sfera științifică la reforma și planificarea apărării, exerciții militare sau managementul dezastrelor, PpP  este expresia misiunii NATO de a asigurara securitatea prin cooperare, misiune pe care a promovat-o în noul Concept Strategic prezentat la Summitul de la Lisabona.

În comparație cu alți parteneri ai Alianței, Republica Moldova și-a încadrat relațiile cu NATO în cel mai general format exprimat prin Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului, actualizat în 2010. Ariile de colaborare menționate în acest plan se axează, în special, pe reforma în apărare și elaborarea documentelor strategice în acest sens, planificarea apărării și îmbunătățirea educației în sfera militară. Deși a înregistrat rezultate bune în unele domenii precum securitatea ecologică și pregătirea militarilor pentru misiunile pacificatoare, Republica Moldova rămîne a fi un partener pasiv și indecis, care nu a demonstrat capacitatea de a genera și contribui la securitate.

A posse ad esse

Și acum să ne referim la tranziția pe care Republica Moldova trebuie să o facă de la posibilități și opțiuni la realități și performanțe. Deși poate fi considerată vicecampioană la promptitudinea cu care a inițiat dialogul cu NATO acum 20 de ani, Republica Moldova nu se poate lăuda cu alte performanțe semnificative  la capitolul implementare a Planului Individual de Acțiuni și dezvoltare a unui parteneriat funcțional, care să aducă plus valoare ambilor parteneri. Acest lucru a devenit și mai vizibil o dată cu escaladarea crizei politice și intituționale din Republica Moldova și a problemelor grave cu care se contruntă sectorul de apărare și securitate în Ucraina. Criza din Crimeea a readus în discuție dilema cu care se confruntă Moldova în ceea ce privește existența trupelor străine pe propriul teritoriu, opțiunile de securitate pe care le are și oroarea unei armate, importanța căreia a fost ignorată de foarte mult timp și care, prin urmare, a fost lipsită de capacitatea de a răspunde unor potențiale amenințări, în ciuda unor revitalizări recente.

Toți acești factori au conturat imaginea Republicii Moldova atît în fața propriilor cetățeni, cît și în vizunea partenerilor internaționali, încadrînd-o în tipologia personajului caragialian care, după mai mult de două decenii de la independență, tot dezorientat este și se întreabă: ”Eu cu cine votez?”. Să conturăm acum căteva opțiuni pentru acest cetățean.

1. Să votezi pentru neutralitate. Neutralitatea este un lucru bun, doar că nu funcționează întotdeauna, mai ales atunci cînd îi oferi o interpretare eronată. Articolul 11 al Constituției RM, supus unor dezbateri perpetue, prevede ”neutralitatea permanentă” a Republicii Moldova și neadmiterea dislocării trupelor militare ale altor țări pe teritoriul său. Făcînd abstracție de a doua componentă a articolului, evident încălcată, vom atenționa asupra pericolului interpretării restrictive a noțiunii de neutralitate, promovate cu insistență în rîndul cetățenilor de anumite grupuri și personalități politice. Această intepretare se referă, în primul rînd, la incompatibilitatea dintre statutul de neutralitate și cooperarea cu NATO. Lăsînd la discreția cititorului formarea unei opinii în această privință, menționăm următoarele date despre alte state neutre, membre ale programului Parteneriat pentru Pace:

• Finlanda e membră PpP din 1994 și are drept cadru de colaborare cu NATO Programul Individual de Cooperare prin Parteneriat. În domeniul științific, Finalnda cooperează cu NATO în combaterea terorismului, asigurarea securității energetice, cibernetice, ecologice, cea a frontierelor și porturilor, protecția împotriva agenților CBRN. Finlanda e participant activ la misiunile KFOR din Kosovo și ISAF din Afganistan, la exercițiile internaționale organizate sub egida NATO și inițiatorul unui program de transfer al tehnologiilor avansate cu Alianța.
• Suedia e membră PpP din 1994 și are drept cadru de colaborare cu NATO Programul Individual de Cooperare prin Parteneriat. Suedia a participat la misiunile NATO din Bosnia și Hertegovina, Afganistan și Lybia, oferind spre evaluare capabilitățile sale militare maritime, aeriene și terestre în cadrul programului de evaluare a Conceptului de Capabilități Operaționale. Suedia a dezvoltat o cooperare distinctă în domeniul planificării și managementului situațiilor excepționale, inițiînd exerciții internaționale pentru îmbunătățirea capacităților de răspuns la situațiile de criză a statelor membre și partenere NATO. De asemenea, statul suedez a înființat n cooperare cu NATO Centrul Nordic pentruAspectele Gendder în cadrul Operațiunilor Militare, menit să îmbunătățească practicile de implementare a Rezoluției ONU 1325 privind femeia, pacea și securitatea.
• Austria e membră PpP din 1994 și are drept cadru de colaborare cu NATO Programul Individual de Cooperare prin Parteneriat. A participat în cadrul misiunilor NATO în Bosnia și Herzegovina, KFOR n Kosovo și ISAF din Afganistan. Austria coordonează Centrul pentru Pregătirea Operațiunilor și a contribuit la Fondul pentru susținerea altor state partenere NATO, în special din Balcani. De aemena, statul austriac colaborează în domeniul științific, axîndu-se pe combaterea terorimului biologic, protecția împotriva agenților CBRN, fiind unul dintre lideri în cooperarea ce ține de managementul dezastrelor și operațiunile umanitare.
• Irlanda e membră PpP din 1999 și are drept cadru de colaborare cu NATO Programul Individual de Cooperare prin Parteneriat. Participantă la misiunile NATO din Bosnia și Herzegovina, Kosovo și Afganistan, Irlanda coordonează activitatea Școlii de Training în Menținearea Păcii pentru toți membrii și partenerii Alianței. Statul irlandez a contribuit la distrugerea minelor din Serbia și Muntenegru, distrugerea amunițiilor pentru armele de calibru mic în Albania, Muntenegru, Serbia și Ucraina și a eliminării pesticidelor inutilizabile și interzise din Republica Moldova.
• Elveția e membră PpP din 1999 și are drept cadru de colaborare cu NATO Programul Individual de Cooperare prin Parteneriat. Aportul Elveției în parteneriatul cu Alianța se axează pe domenii precum managementul crizelor, promovarea dreptului umanitar, transparența și controlul democratic al forțelor armate, dezvoltarea politicilor de securitate, controlul armelor și dezarmarea. În prezent, Elveția a dezvoltat peste 30 de cursuri de training în domeniile menționate, avîn experiență vată de colaborare în misiunea IFOR din Bosnia și Herzegovina, KFOR din Kosovo, ISAF în Afganistan, precum și în combaterea amenințărilor emergente, distrugerea minelor și amunițiilor în Albania, Azerbaijan, Georgia, Kazahstan, Muntenegru, Serbia și Ucraina.

Statutul de neutralitate nu a împiedicat aceste țări în a deveni actori pro-activi în asigurarea securității regionale și înternaționale prin cooperarea cu Alianța Nord-Atlantică, ceea ce demonstrează încă o dată faptul că statutul Republicii Moldova a fost invocat fără fundament rațional, în încercarea de a camufla reticența sau opunerea politică.

2. Să votezi cu cine promite mai multe sau amenință mai bine. Faptul că o aprofundare a relației Republica Moldova-NATO ar stîrni mînia Federației Ruse este a altă reminiscență a antagonismului NATO-Rusia din perioada Războiului Rece. Realitatea e că lumea a suferit profunde metamorfoze după căderea zidului berlinez și indiferent de frecvența cu care facem escapade de nostalgie în perioada sovietică și ne opunem acestor schimbări, ele continuă să existe și să genereze noi realități. Astăzi, Federația Rusă și Alianța cooperează în cadrul unei structuri distincte- Consiliul NATO-Rusia, în cadrul căruia cei 28 de aliați și Federația Rusă sunt pe picior de egalitate. Contrar unor opinii, cei doi parteneri au mai multe beneficii din această cooperare și mai multe arii în care au nevoie de suport reciproc decît divergențe care să îi separe. Astfel, colaborarea cuprinde domenii precum combaterea terorismului, reforma militară, combaterea pirateriei, managementul crizelor, planificarea situațiilor excepționale, securitatea ecologică, non-proliferarea ADM, antrenarea personalului din Afganistan, Pakistan și Asia Centrală. Federația Rusă a facilitat tranzitul pe teritoriul său a echipamentului non-militar al trupelor ISAF în Afganistan, contribuind alături de alțo 9 membri ai Alianței la acumularea a $23 milioane pentru antrenarea personalului responsabil de mentenanță tehnică în Afganistan. Combaterea traficului de droguri a fost o altă inițiativă a Consiliului NATO-Rusia, beneficiarii căreia sunt Afganistan, Kazahstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Turkmenistan, Uzbekistan și, începînd cu 2010, Pakistan. Unul din proiectele de succes al Consiliului este STANDEX, care are drept scop dezvoltarea tehnologiilor de detectare a dispozitivelor explozive în timpul transportării. În perioada 1996-2003 Rusia a adus cea mai semnificativă contribuție non-militară din întreaga lume la operațiunile de menținere a păcii în Balcani. În prezent, Rusia cooperează cu NATO în domeniul științific, în special, pe arii precum protecția împotriva agenților CBRN, detectarea minelor și dispozitivelor explozive, alături de monitorizarea descărcării munițiilor în Marea Baltică.

În condițiile în care, Federația Rusă colaborează cu NATO în mod eficient pe multe dimensiuni, o intensificare și eficientizare a cooperării RM-NATO ar fi un fenomen firesc. Mai mult decît atît, politica actuală a Kremlinului în spațiul ex-sovietic este un motiv în plus pentru o astfel de transformare. Republica Moldova nu a reușit să extragă o considerabilă parte a beneficiilor pe care le oferă parteneriatul și asta o face și mai vulnerabilă în fața unor potențiale amenințări la adresa securității sale. Așadar, Moldova efectiv nu își permite luxul să rămînă în poziția statică în care se află acum.

3. Să nu mergi la vot. Fenomenul așteptării și pasivității Republicii Moldova este unul caracteristic statului nostru. Or, dintr-o inerție istorică, am fot obișnuiți cu ”privilegiul” de a fi informați asupra deciziei luate pentru noi, pentru ca mai apoi să beneficiem din plin de oportunitate de a critica, iarăși într-o formă pasivă, decizia dată. Cercetarea sociologică efectuată de IMAS în colaborare cu Centrul de Informare și Documentare privind NATO în Republica Moldova arată că cetățenii percep securitatea și apărarea ca fiind domenii de care se fac responsabili doar guvernanții. Suntem în fața unui scenariu, cel puțin ciudat, în care societatea cedează responsabilitatea către guvernanți, iar aceștia din urmă încearcă să o paseze altor actori internaționali, încercînd să determine ce ar putea oferi Uniunea Europeană, NATO, Federația Rusă sau alți actori pentru a asigura securitatea, omițînd un aspect important precum aportul propriul în această misiune.

Reambalarea, centralizarea și evacuarea a 3245 tone de pesticide din 424 depozite cu suportul NATO și Ministerului Apărării al RM, găzduirea exercițiului internațional în managementul dezastrelor ”Codrii 2011”, coordonarea a peste 65 de activități în cadrul Programului Știință pentru Pace și  participarea contingentului  de 41 pacificatori din Republica Moldova la misiunea KFOR, este indubitabil un succes, dar nu este suficient.

E nevoie de asumarea și respectarea mai multor angajamente din partea Republicii Moldova în acest parteneriat. Un aspect vital este informarea obiectivă și extinsă a populației privind rolul actual al NATO, misiunile și activitățile sale, precum și realizările și beneficiile parteneriatului RM-NATO. Insuficiența informării explică reticența pe care o au cetățenii noștri față de NATO, reflectată în ultimul Barometru al Opiniei Publice realizat de CBS-AXA și Insitutul de Politici Publice. Centrul de Informare și Documentare privind NATO în Republica Moldova va depune eforturi pentru a acoperi această lacună, inclusiv prin inițierea unei campanii ample de informare la nivel național, care va începe în luna mai, anul curent, în cadrul seriei anuale de evenimente ”Săptămîna NATO”. Anul acesta, campania de va desfășura sub egida aniversării a 20 de ani de la obținerea statutului de membru în programul Parteneriat pentru Pace. Aceste inițiative de diplomație publică trebuie, însă, consolidate prin transmiterea unor mesaje politice clare și ferme. Vizitele recente ale Ministrului Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova, precum și a delegației parlamentare la Bruxelles, sunt semnale pozitive, dar care trebuie să își găsească materializarea în timpul cel mai apropiat pentru a putea fi și semnificative.

La 21 Decembrie 1991, fotul Secretar-General NATO, Manfred Wörner spunea: ”Cînd am devenit Secretar-General al Alianței Nord-Atlantice, nu puteam  primi ambasadori din vreo țară din Europa Centrală și de Est la cartierul general. Statele noastre erau adversare, deși popoarele noatre nu aveau astfel de sentimente de animozitate. După trei ani și jumătate, stăm la aceeași masă, celebrînd inaugurarea Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic. Dacă istoria a fost martorului unei astfel de schimbări radicale, atunci acesta este momentul.” Astăzi, Republica Moldova trebuie să demonstreze că poate nu doar să stea la aceeași masă cu Alianța, ci poate aduce plus valoare acestei relații prin determinare, angajamente și o atenție mult mai sporită asupra problemelor, dar și oportunităților pe care le oferă circumstanțele actuale în domeniul securității și apărării.

Opiniile prezentate în acest articol reflectă exclusiv opinia autorului și nu reprezintă poziția oficială a Centrului de Informare și Documentare privind NATO în Republica Moldova.