Cine, la Chişinău, se teme de NATO?

12 februarie 2016

Comments are off for this post.
Cine, la Chişinău, se teme de NATO?

Acum câteva zile, la Car­ti­e­rul Gene­ral NATO de la Bru­xe­l­les, în prima sa vizită ofi­ci­ală, s-a aflat proas­pă­tul minis­tru de Externe şi al Inte­gră­rii Euro­pene, Andrei Gal­bur, care, până nu demult, era şeful misiu­nii diplo­ma­tice a R. Mol­dova în Fede­ra­ţia Rusă. Ime­diat după înche­ie­rea vizi­tei minis­tru­lui Gal­bur, la Bru­xe­l­les s-a desfă­şu­rat reu­niu­nea mini­ş­tri­lor Apă­ră­rii din ţările mem­bre ale Ali­anţei Nord-Atlantice, iar cu acest pri­lej, un grup de jur­na­li­şti de la diverse medii din R. Mol­dova au par­ti­ci­pat la un tur de presă. La toate între­ve­de­rile jur­na­li­ş­ti­lor cu ofi­ci­ali NATO, direct sau indi­rect, s-a amin­tit des­pre vizita recentă a şefu­lui diplo­ma­ţiei de la Chi­şi­nău, remarcându-se că a fost una efi­cientă, în cadrul căreia R. Mol­dova a fost asi­gu­rată, repe­tat, de tot spri­ji­nul pe care îl poate acorda Ali­anţa Nord-Atlantică în rea­li­za­rea refor­me­lor, în com­ba­te­rea coru­pţiei şi în con­so­li­da­rea capa­ci­tă­ţi­lor de apă­rare şi secu­ri­tate.

Ofi­ci­ali de rang dife­rit au recon­fir­mat fap­tul că NATO, dar şi sta­tele par­te­nere, vor con­ti­nua să ne ofere asis­tenţă pen­tru for­ti­fi­ca­rea unei armate moderne, echi­pată pe potriva forţe­lor armate ale sta­te­lor cu demo­cra­ţii avan­sate. La Car­ti­e­rul NATO se vor­beşte mai puţin sau deloc des­pre o posi­bilă ade­rare a R. Mol­dova la Ali­anţa Nord-Atlantică, în schimb, cu des­tulă fer­mi­tate, este pro­mo­vată ideea com­ba­te­rii coru­pţiei, des­pre exis­tenţa căreia, recu­nosc ofi­ci­ali NATO, se cunoa­şte foarte bine atât în Par­la­men­tul Euro­pean, cât şi în alte struc­turi inter­na­ţio­nale. Şi minis­tru­lui Gal­bur i-au fost trans­mise ast­fel de mesaje. Şi lui, în cali­tate de repre­zen­tant ofi­cial al sta­tu­lui R. Mol­dova, i s-a spus că, în con­di­ţi­ile unui sis­tem corupt, secu­ri­ta­tea şi capa­ci­ta­tea de apă­rare a sta­tu­lui sunt puse în peri­col. A auzit sau nu Gal­bur aceste mesaje? Cum le-a per­ce­put şi, mai ales, ce le-a trans­mis acasă cole­gi­lor săi de la guver­nare? Cât de des­chis le-a vor­bit des­pre impor­tanţa coo­pe­ră­rii cu NATO?

De alt­fel, în 2016, se împli­nesc 25 de ani de la prima par­ti­ci­pare a R. Mol­dova la Con­si­liul de Coo­pe­rare Nord-Atlantică, desfă­şu­rat pe 20 decem­brie 1991, la Bru­xe­l­les.

La scurt timp după acea par­ti­ci­pare, exact acum 22 de ani, R. Mol­dova îşi exprima pen­tru prima dată inte­re­sul de a adera la Misiu­nea NATO „Par­te­ne­riat pen­tru Pace”.

În alţi câţiva ani (1997), a fost des­chisă Misiu­nea R. Mol­dova pe lângă NATO, iar din 2002, Mol­dova face parte din Gru­pul de coo­pe­rare în dome­niul secu­ri­tă­ţii în Sud-Estul Euro­pei.

În 2008, la Chi­şi­nău, pen­tru prima dată s-a aflat într-o vizită ofi­ci­ală secre­ta­rul gene­ral NATO, pe atunci, Jaap de Hoop Sche­ffer. Peste doi ani, în 2010, părea că lucru­rile avansează, din moment ce Guver­nul a apro­bat ver­siu­nea revă­zută a Pla­nu­lui Indi­vi­dual de Acţiuni R. Mol­dova — NATO.

Acesta este suma­rul prin­ci­pa­le­lor repere ale coo­pe­ră­rii R. Mol­dova cu NATO, înre­gis­trate într-un sfert de secol, de la decla­ra­rea Inde­pen­denţei încoace.

Un sfert de secol pare sufi­cient timp pen­tru un stat care se vrea inde­pen­dent, demo­cra­tic, un stat pen­tru care pacea şi secu­ri­ta­tea sunt pri­o­ri­tare, ca acesta să mani­feste sufi­ciente ini­ţi­a­tive, ast­fel încât să bene­fi­cieze de cele mai efi­ciente pro­iecte rea­li­zate în cola­bo­rare şi cu supor­tul Ali­anţei Nord-Atlantice, struc­tura cea mai abi­li­tată din lume cu asi­gu­ra­rea secu­ri­tă­ţii şi apă­ră­rii.

State care, la fel ca şi R. Mol­dova, au ajuns inde­pen­dente de URSS cu un sfert de secol în urmă, având acum o rela­ţie spe­cială cu NATO, sunt impli­cate în pro­grame ce le garan­tează secu­ri­ta­tea ciber­ne­tică, capa­ci­ta­tea de apă­rare, dar şi pute­rea de rezis­tenţă în faţa coru­pţiei. Aici, la Car­ti­e­rul NATO, Geor­gia este un exem­plu de suc­ces din­tre sta­tele ex-sovietice. Pen­tru că auto­ri­tă­ţile geor­giene au soli­ci­tat con­stant şi cu fer­mi­tate supor­tul NATO în rea­li­za­rea unor pro­iecte impor­tante de secu­ri­tate naţio­nală, astăzi, în această ţară, lucru­rile au avan­sat mult, iar supor­tul NATO, acor­dat arma­tei geor­giene şi sis­te­mu­lui de secu­ri­tate naţio­nală al aces­tei ţări este unul con­sis­tent şi de per­spec­tivă.

Deşi nu se vor­beşte des­chis, la NATO, la fel ca şi în UE, este cunos­cută tac­tica R. Mol­dova de a pluti, simul­tan, în mai multe lun­tri. NATO dis­pune de pro­iecte şi capa­ci­tăţi de spri­jin, în spe­cial în con­di­ţi­ile ris­cu­ri­lor care vin spre fron­ti­era de est a UE. NATO, însă, nu se implică, dacă guver­nele sta­te­lor inte­re­sate nu soli­cită aju­tor. De ce tace Chi­şi­năul, în con­di­ţi­ile pro­vo­că­ri­lor şi foca­re­lor de răz­boi care moc­nesc în jurul R. Mol­dova? Ce fel de jocuri face (sau va face) noua guver­nare de la Chi­şi­nău?

Articol elaborat şi preluat e la Ziarul de Gardă: http://www.zdg.md/editia-print/editoriale/cine-la-chisinau-se-teme-de-nato