Femeile, pacea si securitatea: de ce sunt importante?

10 noiembrie 2015

Comments are off for this post.
Femeile, pacea si securitatea: de ce sunt importante?

 Subiectul de cercetare a acestui articol se referă la aspectele ce determină necesitatea de a integra perspectiva gender în sectorul de securitate şi apărare. Reieşind din faptul că în ultimele decenii femeia a evoluat atât pe plan social cât şi pe plan militar, integrarea perspectivei  gender la nivel global este instrumentul necesar în atingerea obiectivelor în mai multe documente internaţionale. În acelaşi timp, problematica gender se dovedeşte a fi de cea mai mare actualitate şi pe plan naţional, căci majoritatea armatelor se află în plin proces de reconsiderare şi accentuare a rolului şi statutului femeii în aceste structuri. În analiza subiectului în cauză nu putem neglija dificultăţile întâmpinate în integrarea femeii într-un mediu de lucru dominat, pe de o parte, de masculinitate, iar, pe de altă parte, de stereotipuri ce ţin de înţelegerea eronată a dimensiunii de gen.

 

În 2000, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluţia 1325 privind Femeile, Pacea şi Securitatea (Women, Peace and Security) care este considerată o piatră de hotar în acest domeniu. Pentru prima dată, Consiliul a admis într-o rezoluţie că femeile sunt victimele principale ale conflictelor armate şi că ar trebui să aibă un rol important în prevenirea şi rezolvarea acestora.

Operaţiile de menţinere a păcii au evoluat de la rolul sau tradiţional de monitorizare a acordurilor de încetare a focului între state suverane la desfăşurarea de operaţiuni la scară largă de menţinere a păcii, de multe ori acţionând în vederea stopării războaielor civile. Misiunile noi au drept obiectiv facilitarea proceselor politice prin promovarea dialogului naţional şi a reconcilierii, protejarea civililor, asistenţa pentru dezarmare, demobilizarea şi reintegrarea combatanţilor, sprijinirea organizării alegerilor democratice, protejarea şi promovarea drepturilor omului, promovarea reformei în domeniul securităţii interne şi asistenţa pentru respectarea şi aplicarea legii.

Aceste responsabilităţi, tot mai lărgite, presupun o prezenţă tot mai numeroasă a femeilor în cadrul respectivelor misiuni. În plus, femeile din cadrul operaţiilor de menţinere a păcii sunt modele de urmat în localităţile în care actionează, fiind un exemplu pentru femeile şi fetele din aceste societăţi dominate de bărbaţi.

Cu atât mai mult, U E, OSCE Şi NATO îşi concentrează tot mai puternic atenţia asupra acestui aspect şi identifică paşi concreţi în vederea eliminării violenţei sexuale în timp de război, a întăririi şi a sublinierii rolului vital pe care femeile îl joaca în refacerea stabilităţii. Comitetul Personalului Feminin din cadrul Forţelor NATO (The Committee on Women in the NATO Forces – CWINF) în mai 2009 şi-a schimbat denumirea în Comitetul NATO privind Perspectiva Gender (Committee on Gender Perspectives – NCGP). Acesta promovează integrarea perspectivei de gen ca o strategie ce se referă atât la preocupările femeilor, cât Şi bărbaţilor ca o dimensiune integrată a proceselor de elaborare, implementare, monitorizare Şi evaluare a  politicilor, programelor Şi operaţiuni militare. Comitetul afirmă că integrarea perspectivei de gen reprezintă un proces de evaluare a implicaţiilor pentru femei şi bărbaţi a oricărei acţiuni planificate, inclusiv legislativă, politici sau programe, în toate domeniile şi la toate nivelurile.

În acest context, putem evidenţia faptul că Republica Moldova în cadrul aprobării Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO
pentru anii 2014-2016 şi-a asumat responsabilitatea de a se angaja activ în dialogul politic din cadrul ONU şi va contribui în mod practic la eforturile comunităţii internaţionale în sistemul ONU menite să promoveze pacea şi securitatea internaţională. Totodată, Republica Moldova va întreprinde acţiuni în vederea implementării Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind rolul femeilor în asigurarea păcii şi securităţii şi va coopera cu NATO pentru a implementa politica NATO/EAPC în acest domeniu. Actualmente, la nivel naţional în cadrul instituţiilor de securitate şi apărare se desfăşoară autoevaluarea inter-instituţională pe dimensiunea gender în sectorul de securitate şi apărare naţională care va servi ulterior drept bază pentru elaborarea Planului naţional de acţiuni privind implementarea Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU.

Cele menţionate, de fapt, reprezintă doar unele din premisele ce condiţionează introducerea perspectivei de gen în sectorul de securitate şi apărare din Republica Moldova. Această tematică este relativ nouă şi o putem considera drept o necesitate cu mai multe provocări. În general, la nivel naţional şi global, provocările în cauză sunt determinate de stereotipurile privind masculinitatea şi feminitatea. Femeile sunt adesea privite ca victime slabe, dependente sau nevinovate, în timp ce bărbaţii sunt consideratţi ca furnizori independenţi şi puternici de securitate sau autorii actelor de violenţă. În realitate, femeile pot fi, de asemenea, furnizori de securitate şi autori de violenţă, şi de multe ori poti fi experţi în nevoile de securitate la nivel de comunitate sau grup social. Bărbaţii sunt, de asemenea, afectaţi negativ de respectivele stereotipuri prin faptul că speranţa de asigurare a securităţii este complet pusă pe seama lor. Astfel, neînţelegerea corectă a perspectivei de gen determină stereotipurile şi dezgustul faţă de această tematică. De exemplu, având în vedere faptul că femeile ocupă funcţii administrative, lucreaza în calitate de medici, infirmiere, bucătărese, traducatoare ş.a. în cadrul Forţelor Armate ale Republicii Moldova, se susţine că la nivel instituţional nu avem probleme de gen. Respectiv nu se poate spune ca femeile nu au un rol important, dar foarte multe dintre ele nu deţin roluri importante în operaţiuni de luptă, poziţii strategice şi altele (aceste limite deseori sunt explicate de militari prin faptul că femeile deţin capacităţi fizice reduse, probleme fiziologice şi biologice sau prin lipsa cunoştinţelor de tactică).

În acest context, considerăm important să subliniem nişte definiţii care ne vor falicita abordarea corectă a perspectivei gender sau de gen în sectorul de securitate şi apărare.             Astfel, începând cu anii 1970, sociologii folosesc termenul sex pentru a se referi la diferenţele anatomice şi fiziologice care delimitează diferenţa dintre organismul masculin şi cel feminin. Gender, prin contrast, vizează diferenţele psihologice, sociale şi culturale între bărbaţi Şi femei. Prin urmare, în timp ce noţiunea de sex se referă la diferenţele biologice dintre femei şi bărbaţi, gender se referă la practici învăţate. De regulă, în societate, bărbaţilor şi femeilor li se atribuie diferite roluri şi comportamente în funcţie de sex. De exemplu, bărbaţii sunt în mod tradiţional responsabili pentru reparaţii auto şi femeile pentru prepararea bucatelor. Cu toate acestea, bărbaţii nu sunt biologic predestinaţi să fie mecanici, nici femeile predestinate să fie bucătarese, mai curând, aceste roluri sunt înaintate şi promovate de societate. De fapt, în civilizaţia Maya doar bărbaţii purtau diferite ornamente şi bijuterii, considerându-se că femeile nu au nevoie de aceasta deoarece cea mai mare bijuterie a lor este capacitatea de a naşte.

Important este că perspectiva gender nu este statică, dar se schimbă în timp şi variază foarte mult în cadrul unei culturi. Mai mult decât atât, ea este influenţată şi de alţi factori, cum ar fi realităţile socioeconomice, clasă, naţionalitate, etnie, orientare sexuală şi vârstă. Plus la toate, bărbaţii, femeile, fetele şi băieţii se confruntă Şi cu diferiţi factori de insecuritate. Aici ar fi relevant un exemplu, care ilustrează de ce este nevoie de integrarea dimensiunii gender în sectorul de securitate. Este vorba de situaţia din Afghanistan, privitor la care comunitatea internaţională a decis să să racordeze la reţeaua de apă casele reconstruite, astfel încât femeile să nu meargă la fântână pentru a aduce apă de mai multe ori în zi, scutindu-le de această povară, deşi procesul deplasării spre fântână, pentru femeile din comunităţile afghane, este uneori unica lor ocazie de a întâlni alte femei, pentru a afla ceea ce se întâmplă în comunitatea respectivă. Aşadar, beneficiul oferit a determinat o altă problemă referenţială gender-ului. De aceea perspectiva gender vine să găsească soluţii acestor provocări.

Actualmente, există mai multe legi, instrumente şi norme internaţionale şi regionale referitoare la securitate şi gender, care necesită o abordare sensibilă în contextul sectorului de securitate. Proeminent printre aceste instrumente, alături de Rezoluţia 1325 a ONU, este Şi Rezoluţia 1820 a ONU (adoptată în anul 2008), care intervine cu cererea de „încetare imediată Şi completă de către toate părţile al conflictului armat a tuturor actelor de violenţa sexuală împotriva civililor”. Rezoluţiile 1888 Şi 1889 ale Consiliului de Securitate al ONU din anul 2009 completează şi consolidează Rezoluţiile 1325 şi 1820. Rezoluţia ONU 1888 apelează la noi măsuri pentru a atrage atenţia asupra violenţei sexuale în situaţii de conflict armat, cum ar fi includerea acestei perspective în cadrul documentelor privind reforma sectorului de securitate sau profesionalizarea forţelor armate. Rezoluţia ONU 1889 vizează  aplicarea şi monitorizarea cu mai multă fermitate a Rezoluţiei 1325 prin dezvoltarea unor strategii concrete pentru a răspunde nevoilor femeilor în situaţii post-conflict. Toate aceste rezoluţii se încadrează în ordinea de zi a perspectivei Femeile, Pacea şi Securitatea, care vizează obiectivele generale ale păcii, securităţii şi egalităţii de gen, solicitând  următoarele:

  • Statele membre ale ONU să asigure participarea femeilor în cadrul procesului decizional la toate nivelurile instituţionale (naţional, regional Şi internaţional), precum şi în cadrul mecanismelor de prevenire, gestionare şi soluţionare a conflictelor (Rezoluţia 1325);
  • Toţi actorii implicaţi în acordurile de pace să includă aspecte privind protecţia şi respectarea drepturilor pentru femei şi fete (Rezoluţia 1325);
  • Cei implicaţi în programe de planificare să ia în considerare nevoile diferite ale excombatanţilor din perspectiva femenină şi masculină (Rezoluţia 1325);
  • ONU asistă eforturile ţărilor în dezvoltarea mecanisme eficiente de protejare a femeilor şi fetelor împotriva violenţei, în special cea sexuală (Rezoluţia 1820);
  • Investigarea şi sancţionarea violenţei sexuale comise de civili sau de personalul militar (1888);
  • Reforma juridică şi judiciară pentru a asigura justiţia pentru supravietuitorii de violenţă sexuală (Rezoluţia 1888);
  • Statele să sporească angajamentul femeilor în luarea deciziilor politice şi economice în procesul de recuperare (Rezoluţia 1889).

Astfel, Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU recunoaşte nevoia urgentă de a integra o perspectivă gender în operaţiile de menţinere a păcii, fapt ce va contribui la menţinerea şi promovarea păcii şi securităţii internaţionale. De asemenea, Rezoluţia solicită o implicare mai mare a femeilor la toate nivelurile, de la etapa timpurie de prevenire a conflictului până la reconstrucţia post-conflict.

În contextul Reformei Sectorului de Securitate, factorii de decizie politică şi practicienii recunosc tot mai mult că integrarea perspectivei gender contribuie la eficienţa operaţională a instituţiilor sectorului de securitate şi apărare. Integrarea perspectivei gender în instituţiile de securitate şi apărare reprezintă un instrument ce permite:

De a răspunde necesităţilor diferite de securitate din cadrul societăţii. Astfel după cum am menţionat anterior, necesităţile individuale de securitate variază în funcţie de anumiţi factori cum ar fi sexul, etnia, vârsta, capacitatea fizică, orientarea sexuală, statut economic, religie etc. Referindu-ne la violenţa de gen nu putem neglija faptul că aceasta rămâne o ameninţare semnificativă pentru securitatea umană la nivel mondial – inclusiv pentru bărbaţi, care pot fi ameninţaţi prin masacre sex-selective, violenţă în general şi violenţa legată de diferite grupări criminale (bande) care pot apărea în situaţii de conflict. Astfel, asigurarea protecţiei femeilor, bărbaţilor, fetelor şi băieţilor atât în timpul conflictului, cât şi post-conflict ar trebui să fie o prioritate în cadrul oricărei agende de reformă a sectorului de securitate.

De a răspunde necesităţilor în schimbare ale sectorului de apărare. Forţele armate sunt tot mai implicate în misiunile de menţinere a păcii şi de reconstrucţie complexă, care necesită aptitudini de comunicare, cum ar fi, facilitarea şi cooperarea cu civilii. În particular, prin intermediul formării profesionale privind perspectiva gender (de exemplu, training-uri) şi aplicarea codurilor de conduită cu specific gender în cadrul altor operaţii sau misiuni, forţele armate îşi dezvoltă potenţialul de a consolida prevenirea, răspunsul şi responsabilitatea în ceea ce priveşte violenţa sexuală în conflict.

De a crea instutuţii de securitate şi forţe armate reprezentative. De regulă, se consideră că femeile sunt insuficient sau slab reprezentate în domeniul militar, în cadrul structurilor de sexuritate de apărare şi organismelor de supraveghere a frontierei. Chiar şi acolo unde nu există bariere formale, există de multe ori anumite limite pentru femei privind avansarea lor în carieră. Însă, integrarea deplină a femeilor în forţele armate maximizează capacitatea militară de a-şi îndeplini rolurile sale, inclusiv în operaţiuni de menţinere a păcii şi de apărare. De exemplu, comunităţile gazdă adesea manifestă mai multă încredere personalului feminin, fapt ce sporeşte posibilitatea de a avea acces la o gamă mai largă de informaţii. În multe dintre cazuri, femeile sunt mai indicate să  rezolve anumite sarcini:  a) discuţiile cu victimele abuzate sexual sau care au fost supuse altor violenţe de gen; b) lucrul în închisorile pentru femei; c) oferirea de asistenţă socială femeilor foste-combatante în procesul procesul demobilizării şi reintegrării în viaţa civilă.

De a consolida controlului democratic, civil asupra forţelor armate. Femeile şi experţii gender din domeniul apărării pot contribui la politicile de apărare şi programele responsabile de nevoi speciale ale bărbaţilor, femeilor, băieţilor şi fetelor. Societatea civilă reprezentată Şi de femei poate aduce o înţelegere globală a securităţii, asigurând desfăşurarea procesele de supraveghere civilă a sectorului de securitate Şi apărare.

În final, putem spune că integrarea perspectivei gender în sectorul de securitate şi apărare nu înseamnă pur Şi simplu mai multe femei. Deşi reprezentarea deplină şi egală a femeilor este un pas esenţial către egalitatea de gen, însă faptul dat nu garantează că perspectivele gender sunt luate în considerare. De aceea o analiză gender se impune ca un proces important în cadrul oricărui sector instituţional.  Analiza gender este definită ca un proces de colectare sistematică şi examinare a informaţiilor privind diferenţele de gen şi relaţiile sociale, în scopul de a identifica şi înţelege inechitătile în funcţie de gen. Iar perspectiva gender reprezintă capacitatea de a identifica dacă, când şi în ce mod bărbaţii, femeile, băieţii şi fetele sunt afectaţi din perspectiva specificului lor de gen. În acelaşi timp, o perspectivă gender este necesară pentru a asigura faptul că necesităţile bărbaţilor şi femeilor sunt specifice, aşa precum şi vulnerabilităţile şi capacităţile lor sunt recunoscute şi abordate. Astfel, integrarea perspectivei gender se referă la procesul de evaluare a implicării femeilor şi bărbaţilor la orice acţiune planificată, incluzând legislaţia, politici sau programe, în toate domeniile şi la toate nivelurile.

 

 

Natalia Albu,

doctor în ştiinţe politice, conf. univ.,