Op-ed #WPS2020: Natalia Albu: implementarea Rezoluției 1325 a CS al ONU privind Femeile, Pacea și Securitatea în mediul actual de securitate

Astăzi, 29 Octombrie, 2020 este a doua zi în cadrul conferinţei ştiinţifico-practică internaţională „Agenda Femeile, Pacea şi Securitatea: asigurarea securităţii umane, promovarea păcii durabile şi prevenirea conflictelor”.

Al treilea atelier de lucru la tema „Educația de gen – o condiție prealabilă pentru implementarea cu succes a Agendei „Femeile, Pacea și Securitatea” a fost condusă de Dr. Natalia Albu, Directoare, Centrul Cercetări Strategice, conf. univ., Academia Militară.

Anul 2020 marchează 20 de ani de la adoptarea Rezoluției 1325 a CS al ONU privind Femeile, Pacea și Securitatea care a stabilit un cadru normativ puternic de asigurare a nevoilor, vocilor și perspectivelor femeilor și fetelor în procesele de prevenție și rezolvare a conflictelor, contribuind la construcția unei păci durabile. Aniversarea este un bun imbold pentru examinarea progreselor și provocărilor în implementarea RCSONU 1325. Cu atât mai mult, în ultimii ani s-a observat o tendință internațională de conștientizare nu numai a costurilor personale pentru femei și fete pentru eșecul de a le proteja în contextul conflictului armat, ci și a costurilor colective enorme pentru comunitatea globală în atingerea obiectivelor de construire a păcii și reconstruire a societăților post-conflict. Rezultatul acestei conștientizări a reprezentat adoptarea mai multor rezoluții de CS al ONU privind Femeile, Pacea și Securitatea (FPS), planuri de acțiune naționale, discursuri impresionante și schimbări structurale care au pregătit scena progresului real. Declarația universală privind drepturile omului stabilește că Toate ființele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi (art. 1), iar existenţa tratamentelor inegale faţă de femei sunt printre primii indici ai instabilităţii. Aceasta deoarece situația femeilor într-o ţară este un indicator al păcii. În cazul în care femeile au puţine drepturi sau oportunităţi de a participa la procesul de luare a deciziilor se constată nivele mai ridicate de violenţă şi conflicte.

În contextul mediului actual de securitate, statele lumii trebuie sa facă față consecințelor crizei provocate de pandemia coronavirusului de tip nou (COVID-19), care este o amenințare globală fără precedent la adresa securității sociale, economice, de mediu, precum și la adresa structurilor naționale și internaționale de guvernare. Respectiv, deja s-a constatat multiple implicații ale pandemiei asupra procesului de implementare a Agendei Globale Femeile, Pacea și Securitatea. De exemplu, se constată (-) accentuarea disputelor și rivalității dintre actorii globali; (-) pericolul de escaladare a unor conflicte locale, plus că studiile deja existente arată că în zonele de conflict se constată crize umanitare; (-) implicații pe termen lung asupra securității naționale și securității umane (crize financiare, creșterea instabilității politice, revizuirea politicilor de securitate, reorientarea practicilor de lucru). Pe deoparte, se mențin percepțiile eronate privind rolul femeilor în procesele de pace și conflict sau percepțiile stereotipizate privind perspectiva de gen în sectorul de securitate și apărare. Plus, în perioadele de criză, egalitatea de gen este un obiectiv care este adesea pus în așteptare temporară. Pe de altă parte, experiența internațională ne arată că implicarea femeilor în procesul de luare a deciziilor în calitate de lideri a contribuit la diminuarea efectelor pandemiei, de exemplu în Germania, Tailanda, Noua Zeelandă, Finlanda ș. a. Căci leadership feminin al acestor țări în loc să se angajeze într-o campanie politică, în raport cu activitatea acestora, au promovat solidaritatea și compasiunea în rândul cetățenilor săi, precum și modele de urmat în respectare rigorilor privind restricțiile stabilite pe timp de pandemie.

Astfel, nu putem neglija fapul că în contextul provocărilor majore din cadrul mediului de securitate, tot mai mult se discută că leadership-ul feminin este un indicator nu numai al societăților mai egale, dar a statelor care pun accent pe securitatea umană plasând bunăstarea socială și mediului în centrul procesului de elaborare a politicilor naționale. În acest cadru, analiza statistică a datelor disponibile privind pandemia COVID-19 precum și examinarea unor dimensiuni ale nevoilor umane de bază, inegalităților și rezilienței economice efectuate în cadrul studiului Women in power: Female leadership and public health outcomes during the COVID-19 pandemic au evidențiat corelații importante, cum ar fi: (-) țările care dețin la funcție de conducere femei au suferit de șase ori mai puține decese confirmate de COVID-19 decât țările cu guverne conduse de bărbați; (-) guvernele conduse de femei au fost mai eficiente și mai rapide la aplatizarea curbei epidemiei, cu vârfurile deceselor zilnice de aproximativ șase ori mai mici decât în țările conduse de bărbați; (-) numărul mediu de zile cu decese confirmate a fost de 34 în țările conduse de femei și de 48 în țările conduse de bărbați.

Realmente, aceste constatări au provocat multiple discuții și contestări la nivel național și internațional, în special în contextul abordării precum liderii de sex feminin văd și gestionează riscul diferit de omologii lor bărbați. Una din contestări se referă la faptul că unele corelații nu neapărat reprezintă relația de cauză-efect și conducătorul/liderul nu este o determinantă valoroasă în combaterea pandemiei COVID-19 sau există alți factori mai importanți cum ar fi, cultura purtării măștilor în Taiwan. Cu adevărat, atunci când se analizează datele asupra răspândirii coronavirusului și privind decesele, important este de inclus în analiză: densitatea populației, expunerea la cei care au călătorit și data când au fost aplicate măsurile de carantină. Primii doi indicatori, realmente, nu pot fi influențați de lideri, dar datorită așa numitor acțiuni de închidere este direct legată de acțiunile întreprinse de lideri. Într-adevăr, se presupune că numărul deceselor cauzate de COVID-19 este substanțial mai mic în zonele în care liderii au acționat mai devreme, chiar și cu o săptămână.

În acest cadru, mai mulți cercetători fac referire la un studiu celebru din anul 1994 care a făcut valuri prin identificarea a ceea ce se numește acum efectul masculin alb[1]. Se pare că bărbații albi percep riscurile pentru sănătate și tehnologie ca fiind scăzute în comparație cu femeile și persoanele de culoare. Exploatând acest subiect, se consideră că acest lucru se datorează faptului că femeile, oamenii de culoare, persoanele cu dizabilități sunt supuși riscurilor zilnic, așa că trebuie să facă față riscurilor continuu, de aceea ei văd riscurile diferit și acționează față de acestea diferit. Cu atât mai mult, liderii de sex feminin sunt mai susceptibili de a fi învinuiți dacă deciziile sunt nepopulare sau ineficiente sau sunt chestionate mereu pentru anumite acțiuni, aici putem aduce și exemplul Maiei Sandu atunci când guvernul său a fost demis prin moțiune de cenzură în noiembrie 2019. Din aceste motive, femeile conducătoare știu că au nevoie de mai multă acoperire decât bărbații și trebuie să se asigure în eficiența acțiunilor și politicilor aplicate. Plus că numai 7% din numărul total al liderilor de state sunt femei.

Astfel, pandemia COVID-19 nu anulează implementarea politicilor și strategiilor de securitate, inclusiv Agenda FPS, dar din contra solicită noi eforturi de solidaritate în asigurarea nevoilor diferite de securitate, respectiv unei societăți inclusive. Contracararea riscurilor și amenințărilor ca urmare a efectelor pandemiei impune întreprinderea anumitor măsuri imediate sau preventive, precum și inițierea acțiunilor de adaptare la viața post-COVID-19 ori presupune valorificarea politicilor existente, cum ar fi Planul de Acțiuni de implementare a RCSONU 1325. Multe ţări experimentează primul lor plan de acțiuni, iar altele – cea de-a treia generaţie de plan. Perspectiva Republicii Moldova de elaborare și implementare a unui PNA privind RCSONU 1325 este încă relativ nouă. Precum în cazul oricărei politici publice trans-sectoriale sau naţionale există provocări de implementare dar sunt și succese obținute. Unele planuri nu au resurse adecvate (doar 22% din planuri adoptate includ un buget alocat pentru punerea în aplicare a PNA după aprobarea acestuia), nu au sprijin politic, nu evidenţiază priorităţile naţionale sau nu sunt personalizate în contextul local. Astfel, lipsa resurselor și repartizării responsabilităților contribuie la perpetuarea status quo-ului, căci Planurile Naționale de Acțiuni nu sunt valorificate ca instrumente pentru o mai mare transformare socială care susține participarea autentică a femeilor,cu pericolul de a se transforma în angajamente internaționale nevalorificate la nivel național.

În fine, dar nu în ultimul rând, la nivel național, Republica Moldova în anul 2021 va evalua cele realizate în procesul de implementare a Programul național de implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea pentru anii 2018-2021 și va dezvolta noi necesități pentru elaborarea unui nou program, dar deja se evidențiază subiectele sensibile, lecțiile învățate sau nevoile de securitate care vor fi discutate pe agenda grupului de lucru. Este evident deja faptul că va fi vorba nu numai de o regândire a politicilor, spre exemplu din perspectiva integrării procesului de localizare, dar mai curând de regândirea strategiilor cu accent pe responsabilitate și „advocacy” mai accentuat pentru a include pe agenda de lucru cauzele invisible și cele mai des neglijate în implementarea RCSONU 1325. Actualmente, în procesul de conștientizare privind necesitatea reală de implemntare a RCSONU 1325, tot mai mult se evidențiază necesitatea fortificării parteneriatelor, mobilizarea aliaților și identificarea de noi parteneri, de exemplu mediul academic, pentru a avansa în implementarea unei strategii pentru schimbare sau adaptare.

[1] James Flynn, Paul Slovic, C. K. Mertz, Gender, Race, and Perception of Environmental Health Risks. In: Risk Analysis, An International Journal, Volume 14, Issue 6, December 1994.
https://onlinelibrary.wiley.com/toc/15396924/1994/14/6, accesat la 20.07.2020.