Pastila de securitate #6. De ce Republica Moldova este model în gestionarea crizei de refugiați?
De pe 24 februarie, de când Rusia a invadat Ucraina, populația Ucrainei a fost forțată de circumstanțe să părăsească țara. Am asistat și asistăm în continuare la cea mai gravă criză umanitară din Europa de la al Doilea Război Mondial. Impactul și consecințele depline încă urmează a fi evaluate, dar deja este evident că acesta este un moment critic pentru toată lumea. Fluxul masiv de refugiați care fug din calea războiului a pus la grea încercare întregul continent și în special țările din vecinătate. Republica Moldova, probabil, a luat asupra sa cea mai grea sarcină. Urmează ,,Pastila de securitate” – o campanie de informare, realizată în parteneriat cu CID NATO în R. Moldova şi Divizia Diplomație Publică a NATO.
Etimologic, proveniența termenului ,,refugiat” ar ține, în parte, de acordarea statutului de azil persoanelor care sunt silite să fugă de persecuție. Aparent, această practică este una dintre cele mai timpurii semne ale civilizației.
Potrivit Convenției ONU, persoana refugiată este cea care „în urma unei temeri justificate de a fi persecutată din punctul de vedere al rasei, religiei, naționalității, apartenenței la un anumit grup social sau a opiniilor sale politice, se află în afara țării a cărei cetăţenie o are şi nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei țări sau este silită să-și părăsească locul de trai, drept urmare a intemperiilor militare sau a conflictelor armate.
Astfel, protecţia refugiaţilor a devenit mandatul de bază al Agenției ONU pentru Refugiaţi, agenție creată în 1951 pentru a se ocupa în principal de cei care așteptau să se întoarcă acasă după al Doilea Război Mondial.
Repercusiunile conflictului armat din Ucraina a readus în prim plan problematica refugiaților, aspectele cărora, volens-nolens, a fost pusă în situația de a le gestiona și Republica Moldova, implicit entitățile și structurile abilitate direct și indirect.
Actuala criză a refugiaților, în particular din Ucraina, pare a fi complet diferită de cea din 2015 din Syria. Aceasta a oferit și oferă aspectele unei crize mai ample, cu o desfășurare mai rapidă, într-un ritm disperat, punând la încercare capacitatea structurilor de rezistenţă.
Din primele zile ale războiului din Ucraina, frontierele Republicii Moldova au fost asaltate de mii de refugiați siliți să-și părăsească țara. Apogeul fluxului a fost în lunile martie-aprilie curent, însă datele structurilor de resort, implicit ale celor ce monitorizează și gestionează situația la frontieră, arată că fluxul de refugiați mai persistă, chiar dacă nu are o intensitate amplă ca la început.
Aceleași date operaționale, în particular ale Poliției de Frontieră, indică un număr de cca 515 mii de persoane care au traversat frontiera controlată a Republicii Moldova. Majoritatea acestora, ulterior, și-a găsit refugiu în mai multe state din spațiul comunitar al UE, dar un număr aproximativ de 80 de mii de persoane se mai află pe teritoriul ţării.
Republica Moldova le oferă deplinul și plenarul suport, atât în procedura de solicitare a azilului, cât şi sprijin în procesul de integrare în societate.
Astfel, în pofida aspectelor problematice ale acestui proces, a celor operaționale și de organizare, Republica Moldova, atât prin intermediul structurilor interpuse, cât și a cetățenilor, a reușit să facă față și să gestioneze cu brio fluxurile de refugiați. Implicarea a fost plenară, atât din partea celor care stau la straja frontierei, implicit a Poliției de Frontieră, cât și a colegilor din cadrul sistemului de afaceri interne – a Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, Inspectoratului General de Carabinieri și din alte entități specifice.
Mobilizarea a fost de la mic la mare, inclusiv printr-un suport masiv și fără precedent al simplilor cetățeni. Descrierile emotive ale celor care fugeau din calea urgiilor despre sprijinul basarabenilor au impresionat o lume întreagă. Prezența mai multor personalități, precum șefi de state, ai diverselor organizații europene și internaționale, ca ONU, sau entități specifice în domeniu, ca Agenția FRONTEX sau Organizația Internațională pentru Migrațiune, vorbesc de la sine.
Altfel spus, sintagma „Stat mic, dar cu inimă mare” este pe drept cuvânt despre Republica Moldova, un stat care-și merită fără îndoială calificativul dat.